Weekendul acesta tare ne-am mai distrat, iar eu am fost ținta glumelor.

       Iubitul meu soț se înțelege foarte bine cu mama. Cu soacra, deci. Unde ai mai auzit asa ceva? Atât de bine se înțeleg încât discută frecvent cu ea, fără ca eu să fiu inclusă în schema lor.  Despre ce? Despre orice. Dar în weekend atenția lor s-a îndreptat către mine. Că eu, cu voia sau fără voia lui și a copilului, îi expun mereu experimentelor mele culinare. Nu ar fi nicio problemă, dar se pare ca nu am mai făcut o mâncare clasică de ceva vreme. De aici și “nemulțumirea”.

       Am ras, am amplificat și eu toată povestea, ca doar așa puteam sa facem dintr-un subiect banal unul amuzant. Și, ce să vezi, nu m-a deranjat deloc, pentru ca este adevărat.

Paste cu spanac

 

       Cum nouă ne plac pastele, hai sa mai încercăm câte ceva, mi-am zis. O luăm de la capăt cu încercările doar ca să completăm seria de rețete cu paste. O bună bucată de vreme am făcut doar spaghete cu sos pesto. E timpul pentru o nouă pasiune.

       Asa că mă pun pe treabă și caut idei. Am găsit și mi-a surâs. Paste cu spanac. Paste într-un sos cremos alb cu parmezan și usturoi dar și cu o mână bună de spanac proaspăt.

       Le-am terminat de făcut destul de repede, cât putea sa-mi ia o rețeta simplă de paste? 30 de minute maxim în orice combinație de gusturi și ingrediente. Ne-am așezat la masă.

” Ce avem aici? ”

“Paste cu spanac.”

“Mmm… foarte bune, îmi place sosul cremos.”

       Am ținut cont de faptul ca acest compliment vine de la o persoana care nu prea mănâncă paste cu sos alb și care, în urma cu câteva zile, îmi critica noile încercări. Deci mi-am trecut rețeta la capitolul reușite.

       Spor și voie bună, cu mâncare pe măsură.